Mesaje și Cuvinte

Patriarhul Daniel a transmis un mesaj la simpozionul dedicat celor 20 de ani de la aplicarea Legii cultelor

Cristian Damian
Patriarhul Daniel a transmis un mesaj la simpozionul dedicat celor 20 de ani de la aplicarea Legii cultelor
Foto creditBASILICA

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis luni un mesaj cu prilejul simpozionului internațional de drept „Două decenii de aplicare a Legii nr. 489/2006”, organizat la Palatul Patriarhiei.

Mesajul a fost prezentat de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal.

„Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor are la bază trei piloni fundamentali ai modernității juridice în materie religioasă: libertatea religioasă în dimensiunea ei individuală și colectivă (asociativă), neutralitatea religioasă a statului și autonomia cultelor recunoscute”.

„Prin aceasta, statul român a voit să evidențieze specificitatea religioasă, culturală și juridică a cultelor recunoscute, cărora în legea nr. 489/2006 le recunoaște rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale”, a transmis Preafericirea Sa.

Programul simpozionului cuprinde mai multe sesiuni de comunicare, care se vor încheia marți.

Mesaj integral:


Neutralitatea religioasă a statului și autonomia cultelor recunoscute în România. O evaluare la 20 de ani de aplicare a Legii nr. 489/2006

În prezent, România este unicul stat european cu populație și limbă de origine latină și de credință creștin ortodoxă. Această specificitate a României, ca țară europeană de limbă latină și de credință creștin ortodoxă, s-a reflectat și asupra modului de înțelegere și reglementare a relației dintre Stat și Biserică.

Ca stat modern (1859-2026), România a avut diferite forme de organizare politică (monarhie constituțională, dictatură militară, republică populară și socialistă și, actualmente, republică democratică pluralistă). În România, libertatea religioasă și modul ei de exercitare asociativă sunt reglementate prin Legea nr. 489/2006, promulgată în 26 decembrie 2006.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor are la bază trei piloni fundamentali ai modernității juridice în materie religioasă: libertatea religioasă în dimensiunea ei individuală și colectivă (asociativă), neutralitatea religioasă a statului și autonomia cultelor recunoscute.

Din punct de vedere al garantării și protejării libertății religioase exercitate în mod colectiv sau asociativ, actuala lege a reglementat recunoașterea comunităților religioase pe trei paliere de responsabilitate publică, dintre care prima este provizorie  (grupul religios, ca formă de asociere fără personalitate juridică), a doua intermediară (asociația religioasă, ca persoană juridică de drept privat) și a treia definitivă (cultul recunoscut, ca persoană juridică de drept privat și utilitate publică).

Prin aceasta, statul român a voit să evidențieze specificitatea religioasă, culturală și juridică a cultelor recunoscute, cărora în legea nr. 489/2006 le recunoaște „rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale” (art. 7 alin. 1), precum și „rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești” (art. 7 alin. 2).

Cultele recunoscute nu sunt simple entități private, create prin manifestarea de voință a unor membri fondatori, ci, datorită specificității lor istorice, sunt calificate de legiuitor ca persoane juridice de drept privat și de utilitate publică. Această recunoaștere a utilității publice ope legis (prin efectul direct al legii, odată dobândit statutul de cult) nu reprezintă o concesie politică, ci validarea juridică a faptului că, în România, cultele recunoscute dau dovadă de durabilitate, predictibilitate și credibilitate, îndeplinind o funcție socială fundamentală: structurează identități colective, conservă patrimoniul cultural și moral al națiunii și oferă asistență spirituală și socială.

Bunurile sacre ale cultelor recunoscute sunt protejate prin norme speciale de insesizabilitate și imprescriptibilitate în condiții stricte, un regim mult mai protectiv decât cel aplicabil patrimoniului unei simple asociații. În plus, cultele recunoscute au dreptul de a înființa unități de învățământ teologic, de a asigura asistența în instituții militarizate, spitale și penitenciare, precum și de a beneficia de facilități fiscale. Totodată, statul român garantează cultelor recunoscute dreptul de a se organiza și funcționa după Statute proprii, care, după aprobarea lor de către autoritățile publice competente, devin opozabile inclusiv în fața instanțelor civile în limitele autonomiei interne.

Legea nr. 54 din 30 aprilie 2026, prin care a fost modificată și completată legea nr. 489/2026, cuprinde reglementări dedicate exclusiv cultelor recunoscute, cărora li se protejează drepturile și identitatea slujitorilor proprii și li se garantează exclusivitatea asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii.

Toate aceste drepturi legale, specifice doar cultelor recunoscute din România, constituie elementele definitorii ale autonomiei lor în raport cu statul și cu alte instituții publice și private.

În acest sens, menționăm și faptul că o eroare întâlnită uneori în discursul public, dar inadmisibilă în cel academic, este suprapunerea semantică și juridică dintre cultul recunoscut și asociația religioasă. Din punct de vedere legal, o asociație religioasă este o persoană juridică reglementată parțial prin derogare de la dreptul comun al asociațiilor și fundațiilor (OG nr. 26/2000), reprezentând doar o formă intermediară de organizare a unei comunități religioase.

Din acest motiv, legiuitorul a stabilit condiții clare de stabilitate (o existență neîntreruptă pe teritoriul României de cel puțin 12 ani) și reprezentativitate (un număr de membri  egal cu cel puțin 0,1% din populația țării) pentru asociațiile religioase care doresc să devină culte recunoscute.

Diferența dintre cele două forme de organizare a comunităților religioase rezidă și în faptul că, prin legea nr. 489/2006, sunt reglementate doar pentru cultele recunoscute următoarele modalități de relaționare cu statul:

  • dialogul instituțional,
  • parteneriatul social,
  • cooperarea în domenii de interes comun.

Pe baza acestor prevederi legale, la inițiativa Patriarhiei Române, în 14 aprilie 2011 a fost înființat Consiliul Consultativ al Cultelor din România, ca o organizație de natură etică, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică și non-profit, care să exprime atitudinea comună față de politicile și programele de acțiune din domeniile social, medical, educațional și cultural la nivel regional, național și internațional, precum și păstrarea identității religioase și culturale în diaspora.

De-a lungul timpului Consiliul Consultativ al Cultelor din România a avut mai multe reuniuni și a publicat mai multe puncte de vedere referitoare la tematici actuale, contribuind la soluționarea unor probleme de interes național.

La rândul lor, cultele recunoscute din România au încheiat acorduri sau protocoale de cooperare cu diferite instituții publice din România în domeniile de interes comun. Pe baza acestor documente comune, cultele recunoscute împreună și cu sprijinul autorităților publice au creat, organizat și dezvoltat activități și instituții sociale, educaționale și culturale, care contribuie activ la stabilitatea, coeziunea și dezvoltarea societății românești. Astfel, cultele recunoscute sunt piloni reali de stabilitate, sprijin și asistență religioasă și socială în comunități.

De-a lungul celor două decenii de aplicare a legii nr. 489/2006, statul român a căutat să exprime neutralitatea sa religioasă, în limitele trasate constituțional și legal. Astfel, în România, în general, au fost evitate confuzii sau discriminări în relația statului cu comunitățile religioase și, în general, a fost păstrată distincția clară de condiție legală dintre asociațiile religioase și cultele recunoscute.

De asemenea, în general, statul român a căutat să garanteze și să protejeze autonomia cultelor recunoscute, definită constituțional, legal și statutar. Însă, această autonomie a cultelor recunoscute nu înseamnă indiferență, izolare sau opoziție față de autoritatea publică, întrucât statul român sprijină direct și indirect cultele recunoscute și cooperează cu acestea pentru binele societății românești.

Așadar, putem afirma că, în general, dinamica raporturilor dintre autoritățile publice și comunitățile religioase din România se poziționează între neutralitatea religioasă a statului și autonomia cultelor recunoscute. Această modalitate de relaționare constituie astăzi modelul românesc, care necesită uneori clarificări și amendamente legislative pentru protejarea identității fiecărui cult recunoscut și pentru promovarea păcii sociale.

În concluzie, felicităm organizatorii acestui simpozion internațional de drept, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, căreia, ca semn de prețuire, îi oferim diploma și medalia Anului omagial 2026. Totodată, ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze pe toți participanții la acest eveniment, exprimându-ne speranța că rezultatele acestuia vor contribui la o evaluare mai adecvată a aplicării Legii cultelor în ultimii 20 de ani.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Distribuie
Pe același subiect

Abonează-te la Binele de știut

Newsletterul Basilica va aduce săptămânal în inbox vești din viața Bisericii

Alte știri
  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5